Când şi de ce trebuie extrasă maseaua de minte?

Aproximativ 20-25% din populaţie nu are mugurele acestui dinte. Ce fac, însă, cei care au molari de minte şi intâmpină probleme? Au vreun rol în masţicaţie? Este obligatoriu să fie scoşi si dacă da, de ce? Acestea sunt cele mai frecvente întrebări legate de măseaua de minte, cunoscută şi sub denumirea de  „al treilea molar”. 

• Un fenomen întâlnit pe aproape toate continentele Pământului ar putea exista și la polii Soarelui
• O cometă „centaur” a erupt de patru ori în mai puțin de 48 de ore

Răspunsurile la întrebările de mai sus sunt explicate de către Dr. Ion Melnic, specialist în chirurgie dento-alveolară şi coordonator al Clinicilor Dr. Melnic.

De ce este măseaua de minte aproape întotdeauna o problemă?

Îngrijirea molarilor de minte se face separat, deoarece erupţia nefiind completă ei rămân mai mici decât ceilalţi dinţi şi astfel periajul trebuie făcut individual. Tocmai datorită faptului că nu li se acordă atenţie separată, aceştia nu ajung să fie periaţi şi se cariază mult mai repede. Importanţa în masticaţie, în vremurile prezente, este limitată, spre deloc. Sunt reminiscenţe ale strămoşilor noştri, care  foloseau intens aceşti dinţi pentru a mesteca hrană fibroasă şi tare. Însă, pe măsura ce obiceiurile alimentare s-au schimbat, acestea au devenit aproape inutilizabile în mestecarea mâncărurilor.  Un alt motiv pentru care măselele de minte constituie o problemă este creşterea strâmbă a acestora, fapt ce determină stricarea celorlalţi dinţi, prin împingerea lor. De aceea, chiar şi aparatul dentar se recomandă a fi purtat după extracţia măselelor de minte.

Cum îţi dai seama când ies măselele de minte?

Erupţia măselelor de minte este însoţită de o serie de simptome, manifestate prin: inflamaţia şi durerea gingiei, dificultatea de a deschide corespunzător gura, dureri de cap, modificări de gust, respiraţie urât mirositoare.

Ion Melnic, specialist în chirurgie dento-alveolară

Pericoronita, infecţia extinsă a măselei de minte

Diagnosticul infecţiei măselei de minte nu se poate pune doar pe baza unui singur simptom. Există un tablou simptomatologic complex care este luat în considerare la momentul punerii diagnosticului. Aşadar, cu cât experimentezi mai multe dintre următoarele simptome enumerate mai jos, cu atât este cazul să te prezinţi mai repede la stomatolog, întrucât este vorba de o infecţie şi ai nevoie de tratament cu antibiotice. Principalele simptome sunt: Durere puternică – Infecţia la măseaua de minte se manifestă prin dureri severe la atingere. Atunci când infecţia se extinde în jurul măselei se numeşte pericoronită; Gingii înroşite şi inflamate, febră, edem facial, probleme de masticaţie, puroi şi dureri de cap.

Aproape intotdeauna, infecţia la măseaua de minte, coroborată şi cu poziţionarea greşită a acesteia (care afectează evoluţia celorlalţi dinti), conduc la extracţia acesteia.

Ce se întâmplă dacă nu îţi scoţi măselele de minte

“O parte dintre pacienţi ţin morţiş să îi păstreze, în timp ce alţii renunţă la ei de la primele semne de carii. Molarii de minte sunt doar o grupă de dinţi care, în 80% dintre cazuri se formează cu rădăcini atipice ca formă, având canale ciudat pozitionate şi întortocheate care sunt foarte greu de tratat.  Numeroasele cercetări făcute în privinţa lor au dovedit că ne este mai bine fără ei (chiar dacă nu avem probleme). De cele mai multe ori, recomand pacienţilor mei unde văd semne clare că evoluţia măselei de minte afectează ceilalţi dinţi, să renunţe la ele. Însă, atunci când nu au apărut încă situaţii, nu văd necesară o operaţie pentru scoaterea acestora. Recomand o monitorizare atentă, prin vizitele la medicul stomatolog de cel puţin 2 ori pe an. Atât timp cât nu ne deranjează din niciun punct de vedere, putem trăi cu ele.”, subliniază Dr. Ion Melnic.

Când suntem siguri că extracţia este cea mai bună soluţie?

Dr. Ion Melnic: „Cum am spus şi mai sus, există  4 momente importante când se impune extracţia măselelor de minte:

-în cazul infecţiei gingiei care înconjoară măseaua de minte; resturile se acumulează între gingia care acoperă dintele şi dinte, iar după o perioadă de inflamaţie, apare o infecţie dureroasă; în acest caz, medicul stomatolog va prescrie iniţial antibiotice contra infecţiei, va curăţa gingia, înlăturând resturile alimentare, iar dacă acesta va considera că fenomenul se agravează va extrage dintele;

– în caz de carie: medicul stomatolog poate recomanda extracţia dintelui, pentru că măselele de minte sunt foarte greu de tratat din cauza poziţiei lor;

– când măseaua de minte afectează dinţii învecinaţi transmiţându-le carii şi boli paradontale;

– din motive ortodontice: atunci când molarul al treilea împiedică buna desfăşurare a tratamentului ortodontic se recomandă extracţia măselei.”

Cum se realizează extracţia

O simplă radiografie îi va arată medicului poziţionarea şi cum să realizeze extracţia. Există situaţii în care apar complicaţii locale, deoarece măselele au rădăcini separate de sinusurile maximalare printr-un strat subţire de os. În acest caz se administrează antibiotice, iar pacienţii trebuie să evite activităţile ce ar putea exercita presiune asupra sinusurilor (suflatul nasului, strănutul, exerciţii fizice).

”Extracţia este practic reprezentată de o mică intervenţie chirurgicală de cele mai multe ori, din cauza rădăcinilor puternice şi întortocheate ale măselelor de minte. După extracţie se va simţi o uşoară durere care poate fi tratată cu analgezice şi antiinflamatoare. Există de asemenea posibilitatea apariţiei de infecţii din cauza numărului mare de bacterii prezente în gură. În acest caz se administrează profilactic antibiotice. Alte efecte ce pot apărea sunt umflăturile, care variază de la pacient la pacient şi sângerările, care sunt considerate a fi normale”, adaugă dr. Ion Melnic.

Pentru o igienă post-operatorie corespunzătoare, se pot administra antiseptice locale (apă de gură, ceaiuri dezinfectante de salvie sau muşeţel). De asemenea nu este bine să consumaţi alimente dure (nuci, alune, seminţe, floricele), fierbinţi sau foarte reci şi nici să fumaţi cel puţin 24 de ore de la intervenţie.